Drumuri
Autorităţile naţionale (sau regionale ori locale) gestionează drumurile publice. De asemenea, UE oferă finanţare prin fondurile de dezvoltare regională, Banca Europeană de Investiţii şi reţelele transeuropene.
Reţelele transeuropene
În UE, majoritatea reţelelor rutiere au fost elaborate dintr-o perspectivă naţională. Obiectivul reţelelor transeuropene este de a dezvolta o reţea de transport care să faciliteze circulaţia bunurilor şi persoanelor între ţările din UE.
Până în 2020, reţeaua ar urma să acopere 90 000 de km de autostradă şi şosele de înaltă calitate.
Inspecţia drumurilor
UE va fi implicată în controlul siguranţei pe şoselele din cadrul TEN prin efectuarea de auditări în momentul elaborării poiectului şi prin derularea de inspecţii periodice.
De asemenea, UE a finanţat proiecte referitoare la inspecţii şi audit, cum ar fi RIPCORD-ISEREST , care a analizat diferite metode prin care inginerii să poată realiza inspecţii pentru garantarea siguranţei drumurilor. Rezultatul a fost elaborarea de recomandări pentrucele mai bune practici privind controlul siguranţei drumurilor.
De asemenea, a elaborat un manual pentru formarea inspectorilor de drumuri din UE, prin proiectul EURO-AUDITS . Această formare a devenit o necesitate dată fiind existenţa unei noi legislaţii europene care prevede inspectarea tuturor reţelelor rutiere din toate ţările UE, inclusiv cele în care, în mod obişnuit, nu se practică des astfel de controale.
Tuneluri
Accidentele care se produc în tuneluri pot fi deosebit de grave. În mare parte, infrastructura tunelurilor este veche şi nu a fost proiectată pentru volume mari de trafic.
Legislaţia europeană prevede cerinţe minime de siguranţă pentru tuneluri, printre care măsuri care să evite accidentele mortale.
Până în 2019, peste 1300 de km de infrastructură vor fi reabilitate pentru a îndeplini cele mai înalte standarde de siguranţă.
Proiectul SAFE-T , finanţat de UE, a propus soluţii privind cele mai bune practici pentru a preveni accidentele în tuneluri.
Nivelurile minime de siguranţă în tunelurile rutiere europene
Unele tuneluri din Europa, date în exploatare cu mult timp în urmă, au fost proiectate într-o perioadă în care posibilităţile tehnice şi condiţiile de transport erau foarte diferite de cele actuale. Recentele accidente din tuneluri subliniază importanţa adoptării unor măsuri de securitate armonizate.
ACT
Directiva 2004/54/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind cerinţele minime de siguranţă pentru tunelurile din reţeaua rutieră transeuropeană [A se vedea actul de modificare].
SINTEZĂ
Context
Tunelurile reprezintă infrastructuri importante care facilitează comunicarea dintre zone extinse ale Uniunii Europene (UE) şi, prin urmare, sunt esenţiale pentru transportul pe distanţe lungi şi dezvoltarea economiilor regionale.
Cu toate acestea, accidentele din tuneluri, în special incendiile, pot avea consecinţe dramatice şi se pot dovedi extrem de costisitoare în ceea ce priveşte vieţile umane, congestionarea sporită a traficului şi costurile de poluare şi de reparaţii.
Incendiile din tunelurile Mont Blanc (Franţa/Italia), Tauern (Austria) din 1999 şi din tunelul Gotthard (Elveţia) în 2001 au accentuat potenţialele consecinţe ale unor asemenea accidente din tuneluri în ceea ce priveşte aspectul uman şi economic: zeci de persoane decedate şi rănite şi blocaje majore pe magistralele europene timp de luni întregi, dacă nu chiar ani.
Preocuparea Comisiei faţă de această creştere a ratei de accidente a dus la Cartea Albă intitulată „Politica europeană în domeniul transporturilor în orizontul lui 2010: timpul deciziei” care anunţă cerinţele minime de siguranţă în tunelurile rutiere din cadrul reţelei rutiere transeuropene.
Această directivă prevede un set de standarde minime de siguranţă armonizate care tratează diversele aspecte organizaţionale, structurale, tehnice şi operaţionale.
Scopul acestei directive este să se asigure că toate tunelurile cu o lungime mai mare de 500 m, indiferent dacă sunt în exploatare, în construcţie sau în stadiul de proiect, şi care fac parte din reţeaua rutieră transeuropeană sunt conforme cu noile standarde armonizate de siguranţă. Tunelurile cu o lungime mai mică de 500 m nu necesită, în general, dotarea cu sisteme mecanice de ventilaţie, întrucât fumul fierbinte emis de incendiu se stratifică în mod natural.
Autoritatea administrativă
Fiecare ţară UE trebuie să desemneze una sau mai multe autorităţi administrative, responsabile pentru toate aspectele de siguranţă, care adoptă toate măsurile necesare pentru a garanta conformitatea cu această directivă.
Autoritatea administrativă poate fi înfiinţată la nivel naţional, regional sau local. În cazul tunelurilor transfrontaliere, fiecare stat UE desemnează o autoritate administrativă sau cele două state UE desemnează o autoritate administrativă comună.
În cazul dării în exploatare a unui tunel nou sau al reconstrucţiei unui tunel existent, este necesară autorizarea prealabilă din partea autorităţii administrative. Autoritatea administrativă are competenţa de a suspenda sau restricţiona funcţionarea unui tunel în cazul în care nu sunt îndeplinite condiţiile de siguranţă.
Autoritatea administrativă se asigură că se efectuează următoarele sarcini:
- verificarea şi controlul cu regularitate al tunelurilor şi elaborarea cerinţelor de siguranţă conexe;
- realizarea unor programe organizatorice şi operaţionale (inclusiv planuri de acţiune în situaţii de urgenţă) pentru instruirea şi dotarea serviciilor de urgenţă;
- definirea procedurii pentru închiderea imediată a unui tunel în situaţii de urgenţă;
- implementarea măsurilor de reducere a riscurilor necesare.
Managerul de tunel
Pentru fiecare tunel situat pe teritoriul unei ţări din UE, indiferent dacă acesta este în stadiul de proiectare, construcţie sau de exploatare, autoritatea administrativă recunoaşte, în calitate de administrator al tunelului, organismul public sau privat care răspunde de administrarea tunelului în etapa respectivă. Orice incident sau accident semnificativ produs într-un tunel trebuie să facă obiectul unui raport întocmit de administratorul tunelului.
Responsabilul cu siguranţa
Pentru fiecare tunel, administratorul tunelului desemnează, cu aprobarea prealabilă a autorităţii administrative, un responsabil cu siguranţa, acesta coordonând toate măsurile de prevenire şi de protecţie necesare pentru siguranţa utilizatorilor şi a personalului de exploatare.
Responsabilul cu siguranţa îndeplineşte următoarele sarcini:
- asigură coordonarea cu serviciile de urgenţă şi ia parte la pregătirea programelor operaţionale;
- participă la planificarea, punerea în aplicare şi evaluarea operaţiunilor de urgenţă;
- participă la definirea planurilor de siguranţă şi a specificaţiilor privind instalaţiile infrastructurii;
- verifică instruirea personalului de exploatare şi serviciilor de urgenţă şi participă la organizarea exerciţiilor, care au loc la intervale de timp regulate;
- avizează darea în exploatare a structurii, echipamentelor şi exploatarea tunelurilor;
- verifică întreţinerea şi reparaţia structurii şi echipamentului tunelului;
- participă la evaluarea oricărui incident sau accident semnificativ.
În cazul tunelurilor care au fost aprobate în etapa de proiectare, dar care nu au fost deschise pentru public până la data de 30 aprilie 2005, autoritatea administrativă le evaluează conformitatea cu această directivă.
În ceea ce priveşte tunelurile care au fost deschise publicului până la acea dată, autoritatea administrativă a avut timp până la 30 octombrie 2005 pentru a le evalua conformitatea cu această directivă.
Până la 30 aprilie 2005, ţările UE au trebuit să prezinte Comisiei un raport privind modul în care intenţionează să îndeplinească cerinţele directivei, măsurile planificate şi, dacă este cazul, consecinţele deschiderii sau închiderii principalelor drumuri de acces la tuneluri.
Inspecţiile periodice
Statele membre ale UE se asigură că autorităţile de inspecţie efectuează inspecţiile, evaluările şi testele.
Autoritatea administrativă verifică regularitatea cu care se efectuează inspecţiile de către autoritatea de inspecţie pentru a se asigura că toate tunelurile care intră în sfera de aplicare a acestei directive sunt conforme cu prevederile sale. Perioada dintre două inspecţii consecutive ale oricărui tunel dat nu trebuie să depăşească şase ani.
Analiza riscurilor
La cererea autorităţii administrative un organism independent efectuează o analiză a riscurilor pentru un anumit tunel, pe baza unei metodologii unice definite la nivel naţional, luând în considerare toţi factorii de proiectare şi toate condiţiile de trafic care afectează siguranţa, în special caracteristicile şi tipul de trafic, lungimea şi geometria tunelului, precum şi numărul estimat de vehicule grele de marfă pe zi.
Rapoarte
Până la data de 30 aprilie 2009, Comisia a trebuit să publice un raport privind practicile utilizate în cadrul statelor membre ale UE.
Din doi în doi ani, ţările UE redactează rapoarte referitoare la incendiile produse în tuneluri şi la accidentele care afectează în mod clar siguranţa utilizatorilor de drumuri din tuneluri, precum şi la frecvenţa şi cauzele unor astfel de incidente şi le evaluează, furnizând informaţii cu privire la rolul real şi eficienţa echipamentelor şi a măsurilor de siguranţă.
Comisia va adapta anexele la această directivă conform evoluţiei tehnologice.
Sursa: www.europa.eu
