Atunci când se ține seama de siguranță de la început, încă din stadiul planificării și al proiectării, șansele să apară nevoia unor măsuri de remediere după punerea în aplicare sunt mici. Cu toate acestea, este necesară monitorizarea statisticilor privind accidentele pentru a identifica locurile cu risc ridicat. Inspectarea suplimentară a acelor locuri clarifică adesea problema și modalitățile de a îmbunătăți siguranța, dacă este posibil, prin măsuri tehnice necostisitoare. Sunt necesare instrumente și proceduri specifice pentru a face din măsurile de remediere o prioritate și pentru a pune în aplicare cele mai rentabile dintre aceste măsuri în locurile adecvate cu grad înalt de risc. [i]
Identificarea zonelor cu accidente frecvente face parte din atribuțiile de bază ale autorităților rutiere în materie de siguranță. În Europa există multe practici pentru identificarea și modificarea acestor zone cu grad înalt de risc, însă nu există încă clasificări comune și nici metodologii bine definite. Având în vedere lipsa unor studii de evaluare întocmite în mod corespunzător, nu a putut fi identificată o practică considerată a fi cea mai bună. De aceea, a fost elaborată o listă de caracteristici ale bunelor practici într-un sistem solid de gestionare a zonelor cu un grad înalt de risc.
Despre ce este vorba? Gestionarea zonelor cu grad înalt de risc, mai precis a zonelor și porțiunilor de drum cu accidente frecvente, trebuie să îndeplinească mai multe cerințe:
- o bază de date referitoare la cuprinzând locațiile exacte (și validate) ale accidentelor produse și – în mod ideal – informații privind densitatea traficului, reglementări locale cu privire la trafic (de exemplu, limitele de viteză), precum și caracteristici ale drumurilor, cum ar fi parametrii de proiectare și amenajările stradale;
- definiții concise ale pragurilor pentru încadrarea în categoria zonelor cu grad înalt de risc a anumitor porțiuni și intersecții, luând în considerare numărul și gravitatea accidentelor, lungimea porțiunii de drum („dimensiunile ferestrei”), perioada de timp pe care se desfășoară analiza și corecțiile pentru fluxul traficului rutier;
- o analiză periodică pentru identificarea zonelor cu grad înalt de risc (cel puțin o dată pe an, pe baza datelor referitoare la accidente dintr-o perioadă de trei până la cinci ani, pentru a controla fluctuațiile aleatorii) și stabilirea unei liste de priorități;
- un sistem de gestionare integrat, care să aloce timp pentru analiză și modificări, precum și pentru distribuirea resurselor și controlul eficienței – pentru a învăța din succese și eșecuri.
Care sunt factorii implicați? Autoritățile rutiere de la nivel național, regional și local, cu sprijinul experților specializați în bazele de date referitoare la accidente. Analiza în teren ar trebui efectuată de experții relevanți în materie de siguranță (ingineri, psihologi), dar și de poliția rutieră, serviciile de urgență și de reprezentanți ai operatorului rutier.
Cât este de eficientă și care sunt costurile implicate de această practică? În general, această măsură este cunoscută pentru potențialul său de a reduce numărul de accidente. Deși este o practică necontestată în multe state membre, există puține studii de evaluare de bună calitate. Beneficiile în ceea ce privește siguranța depind în mare parte de măsurile luate după identificarea unei zone cu grad înalt de risc. Costurile procesului propriu-zis de gestionare a zonelor cu grad înalt de risc sunt destul de mici. Raportul costuri-beneficii depinde strict de măsurile întreprinse.
Sursa: www.ec.europa.eu
Sursa foto: www.office.microsoft.com
[i] RoSPA Road Safety Engineering Manual, 3rd edition 2002, Birmingham, UK.
