Copiii sunt ființe complexe și în continuă schimbare, la fel ca și pericolele pe care aceștia le întâmpină pe șosele. Pericolele variază în funcție de mediu, cultură, timp, modalitatea de transport, vârstă, educație și multe altele. Având aceasta în minte, este clar că atunci când abordăm problema educației rutiere pentru copii trebuie să folosim o abordare holistică.
Modele formale de siguranță rutieră pentru copii au existat într-o formă sau alta de peste 50 de ani. Cu toate acestea, programele au fost prea statice sau au avut o abordare prea îngustă. Mediul siguranței rutiere nu numai că se modifică între vârsta de 5 și cea de 16 ani, dar în acea perioadă de timp copiii trec printr-o serie de etape în dezvoltarea abilităților lor de abordare în siguranță a complexităților mediului rutier.
- În toate culturile, copiii fac cunoștință cu drumul cu atitudini diferite față de mediul rutier. Noțiunile preliminare privind siguranța rutieră vin de la părinți/mediul familial.
- Fetele și băieții sunt foarte diferiți, aceștia din urmă fiind mai predispuși la asumarea riscurilor.
- Când sunt mici, copiii posedă o percepție și o abilitate de scanare limitate. Capacitatea lor de a evalua viteza este slabă.
- Astfel, aceștia nu vor avea capacitatea de a calcula riscul într-o situație de trafic și vor tinde să se concentreze asupra unui singur stimulent, precum mingea sau un prieten.
- De asemenea, copiii sunt mici de înălțime. Abilitățile lor motorii nu sunt foarte bine dezvoltate. Se mișcă încet, cu mai puțină precizie. Sunt greu de anticipat și greu de observat.
Lista nu este completă, însă ideea principală a fost atinsă: copiii sunt în mod particular vulnerabili.
Pe măsură ce aceștia cresc, între 7 și 10 ani, capacitățile lor de scanare și căutare se îmbunătățesc – la fel și înțelegerea conceptuală a pericolului. Aceste îmbunătățiri nu conduc la folosirea în siguranță a drumului. Abilitățile lor de percepție, de procesare a informației și cel psihomotorii sunt departe de a fi rafinate. Și, într-adevăr, îmbunătățirile pe care aceștia le percep, pot duce la o încredere supradimensionată în abilitățile lor.
În timp ce percepția și abilitățile motorii devin rafinate la adolescenți, încrederea supradimensionată nu face decât să crească. Dacă adăugăm și expunerea la situații mai complexe de siguranță rutieră, responsabilitatea independentă pentru luarea deciziilor și noua și puternica influență a anturajului, este clar că educația privind siguranța rutieră este mult mai amplă decât ceea ce se învață în școală.
În consecință, care este responsabilitatea comunității privind siguranța rutieră? Cum putem contribui la crearea unor drumuri mai sigure pentru copii, dar și la a-i face pe copii mai în siguranță pe drumuri? Două cuvinte: colaborare și angajament. A Treia Săptămână Globală a Siguranței Rutiere organizată de Națiunile Unite va avea loc anul viitor și se va axa pe copii. Să lucrăm împreună pentru siguranța celor mai vulnerabili dintre noi.
Sursa: www.erscharter.eu
Foto: www.office.microsoft.com